Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Suprema metamorfoză
În vreme ce pământul plecă din mari zidari
și graiul o pornise într-un toiag de cremene,
un român prea frumos adormise într-o stea
și femeia îi săruta urmele de rășină și fluier
și-auzea mirosul palmelor lui dinspre verde
încredințându-se că-i vorbește chiar frunza,
că-i șoptește și umbra și roua:
- Hai să dăm mână cu mână, spuneau,
să trezim omul acestei neveste
că-i uscată de dorul visului său
și se răzbună pe trupul ei firav,
hai să-i desferecăm somnul cel greu,
hai să-i redăm femeii ce crede în bărbat
mai mult decât în orice Dumnezeu.
Și iată, vin eu și întreb pădurile:
de unde nașteți frunzele filosofice,
de unde atâta noroc în țara asta
să ai copaci care gâdesc și suferă?
De unde iarba asta cu-atâta sănătate
și muzica prea roșie din trunchiuri alergând
și nu numai a nostră, pădurile curbate,
de unde cerbi și stele cu suflet și cu gând?
Urcă și azi țărâna din marii ei zidari
și graiul pleacă-ntr-un toiag de ape,
peste ferestre trec brazi plini și iar
departele-nflorește-n aproape.
poezie
de
Dumitru Țiganiuc
din
Prin departe și-aproape
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice