Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Insectarul comun
Desconspirând vecia cuvintele ne leagă
Incontinența vieții de inimi și de minți,
Nutrind în neființă speranța cea mai vagă
În viitorul proxim și sceptici mai cuminți.
Parcurgem absolutul dormind în insectare
Cu lacrimile sparte de acele din noi,
Cu pagini din scriptură jertfite pe altare,
În temple nesfințite, călcate de nevoi.
Proliferând în slovă absurdul și abstractul,
În slăvi se proiectează celebrii zilieri,
Contrasemnând orbește cu necuratul pactul,
Își caută nimicul și zilele de ieri.
Astfel acceptul însuși căzut între respingeri
Își leapădă bun-simțul de simplu muritor
Și cu aripi de pleavă aleargă după îngeri,
Chemându-i să-i asculte la lecții despre zbor.
Dar litera ce moare la margine de stele
Întortocheată-n vise și-n gesturi de nebun,
Se sinucide-n taină pe ritmuri de manele,
De vie îngropată într-un insectar comun.
poezie
de
Ovidiu Vasile
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice