Boul lui Israel... și al Bisericii
Când voi îndrăzni acuma s-aplic, prin analogie,
și la noi tema cu boul, cred că facem alergie.
Dar când voi da tălmăcirea, imediat o să vedem
că-nghițim cu toți gălușca și chitic o să tăcem.
Boul, celor din Israel, le-ajunsese lor ca zeu,
dându-i slava cuvenită în totul lui Dumnezeu.
Oare noi în viaț a noastră n-avem boi cărora dăm
bani și timp pe care practic cerului le datorăm?
Oare când după opt ore muncim și suplimentare,
nu e lăcomia boul căruia-i dăm închinare?
Domnul ne-a dat timpu-acesta pentru rugă-n așteptare,
ca să ne îndrume-n taină spre a cerului lucrare.
Dar noi, ca și Israelul, nu mai vrem să așteptăm,
ci din lux și din avere facem boi să ne-nchinăm.
Este oare în Scriptură vreo promisiune care
garantează fericirea lucrurilor trecătoare?
Și atunci, dacă nu este, de ce să ne mai mirăm
că dăm tot peste necazuri, după ele când umblăm?
Poți să zici că e de vină soarele că n-ai lumină
când cobori în nesfârșita beznă care este-n mină?
Poți să zici că e de vină Domnul Dumnezeu cel sfânt,
că n-ai pace când tu-o cauți pe un blestemat pământ?
|
Module dinamice