Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Am obosit
Am obosit, Părinte, de-atîta alergare,
Simt cum puterea vieții se duce tot mai mult,
Și-aștept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa și truda, și-al apelor tumult.
Abia mai pot, o, Doamne, să urc cărarea vieții,
Trăgîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărțirea noastră ar fi cu mult mai grea.
Și simt în mine dorul să zbor spre Cerul Slavei
Descătușat de lutul în care m-ai sădit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare grabă,
Și prăbușit, Isuse, să-Ți spun: Am ostenit...
Mi-e dor de clip-aceea ca de izvorul vieții,
Apropie-ntîlnirea, o, Mirele meu drag,
Că eu aștept cu trupul pătruns de oboseală,
Să trec, cu osteniții, al biruinței prag.
Dar știu că alergarea eu încă n-am sfîrșit-o
Și nici lucrarea sfîntă la care m-ai chemat.
De-aceea, o, trimite-mi din apele-ndurării
Încă un strop din harul pe care mi l-ai dat.
Să pot să merg, Isuse, cu Tine tot Calvarul,
Urcînd cu stăruință pe drumul prețios,
Ca sus cînd voi ajunge, să-mi spui cu bunătate:
"Vino acum acasă, rob bun și credincios!"
poezie
de
Rodica Avram
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice