Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pumnalul
De nicăieri, pe-un cer senin,
l-ai acuzat, venind cu nori,
lovindu-i sufletul blajin,
adeseori.
S-a întrebat de ce o faci
și-a stat cu sufletu-i la sfat,
căci n-a-nțeles de ce-l ataci,
nevinovat.
I-a fost destul, i-a fost de-ajuns,
și-a hotărât tăcerea, scut:
la tot ce-ai spus, nu a răspuns,
nu te-a mai vrut.
Mergea tăcut, îngândurat,
simțind cum spatele-i ardea,
ca un pumnal însângerat,
privirea ta.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice