Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Muzica
Domnului Lorenz Lehr
Aceea care doarme... ca la neprihănita-i deșteptare
să fie atât de trează că noi cu toții adormim
năuciți de a ei trezie... O spăimântare!
Lovește pământul: răsună surd, gloduros,
înfundat și-mbrobodit cu scopurile noastre.
Lovește steaua: ți se dezvăluie uluitoare!
Lovește steaua: cifrele nevăzute
se împlinesc; cu ajutorul atomilor
se înmulțesc în spațiu. Sunetele iradiază.
Și ceea ce-i aici ureche pentru
plinul lor val de val,
undeva-i de asemenea ochi: aceste domuri
se boltesc undeva în Ideal.
Undeva muzica dăinuie, cum undeva
lumina asta o auzi ca un zvon depărtat...
Doar pentru simțurile noastre toate sunt
așa, despărțite... Și între două unduiri
se-nvolbă nerostit Prisosul... Ce-a lunecat
în fructe? În circuitul gustului ni se destăinuie
prețul lui? Ce ne împărtășește o mireasmă ce-adie?
(Orice am face, cu fiecare pas,
înnoim a descoperirii solie.)
Muzică: tu, apă-a talerului
fântânii noastre, tu, rază care cazi,
tu, sunet ce-oglindește, tu,
fericit deșteptată sub gheara deșteptării,
tu, liniște pur împlinită prin harul revărsării,
tu, mai mult decât noi înșine... de orice «la ce folosește»
eliberată...
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Poezii (1906-1926)
, Dedicații
, traducere de
Dan Constantinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice