Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul XXIV
O, desfătare pururi nouă, lut zvântat!...
Abia ajutorate mâini, cutezătoare,
orașe au durat pe golf înaripat
cu ape și uleiuri încărcând ulcioare.
Pe zei îi plăsmuiește-un cuget îndrăzneț,
morocănos destinul iarăși ni-l prăvale.
Dar ei sunt veșnici. Vezi și-ascultă cu ce preț
furiș pot dânșii să-ți arate dreapta cale.
Noi, prin milenii generații, noi părinți
mereu mai împliniți prin pruncii așteptați...
Cândva ne-or depăși și ne-or cutremura!
Noi, cutezat-am nesfârșit, întârziați...
Dar muta moarte drepte știe-ne ființi:
cât ne-mprumută,-atâta poate câștiga.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Sonete către Orfeu
, Partea a doua
, traducere de
Nicolae Argintescu-Amza
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice