Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul XXI
Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,
clare, de neatins, în butelii închise,
roze de Ispahan ori de Șiraz; apele mute
cântă-le-n slava neasemuitelor vise.
Inimă, nu-ți sunt străine, vădește-o! Grăiesc
despre tine, bogat pârguite smochine,
adieri ce parcă prind chip, ție-ți zâmbesc
printre crengile-n floare crescând către tine.
Să renunți te ferește, ai cade-n greșeală,
pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!
Fir de mătase te strecoară-n urzeală!
Lăuntric izvod, roi de străfunduri îmbină
chiar din viață clipe de chin de-ar închipui
parte fiind, țesăturii întregi te închină.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Sonete către Orfeu
, Partea a doua
, traducere de
Nicolae Argintescu-Amza
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice