Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Neantului m-adaug solemn și diafan
Mă simt legat de cer și de pământ,
Spre înălțimi, noi gânduri îmi arunc,
Și timpul mă transformă iar în prunc...
Ce-am vrut să fiu iată că, astăzi, sunt!
Eu n-aș fi om, de n-aș iubi ispita,
Prin ea, mă aflu înlăuntrul vieții,
Zilnic sărut conturul suav al dimineții,
Doruri îmi plâng în carne... risipite...
Și-atuncea, Simm, când nu te mai sărut,
Îmi scriu eșecu-n cartea cu mâhniri,
Ne prelungim iubirea în tainice doiniri,
Finalurile-au toate-un falnic început...
Din când în când, ascult, duios, amurgul,
În lume, florile se-nchid și se deschid,
Albastru sângele-mi e-un îngeresc fluid,
Ce-mi clocotește-mi Trupul Demiurgul!
Fiindcă doresc o devenire verticală,
Neantului m-adaug solemn și diafan,
Vai!, mais ou sont les femmes d'antan,
Din viața mea perfect dumnicală?
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice