Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Călușeii
Cu-acoperiș și umbra-i se-nvârtește
un mic răstimp, ușor, întreaga ceată
de cai pestriți din țara cufundată,
ce șovăie-ndelung pân-asfințește.
Da, la trăsură câte unu-i înhămat,
dar toți privesc în față vitejește;
un leu cumplit și roșu-i însoțește.
Și alb, din când în când, un elefant.
Și-un cerb, ca-n codru-aidoma se-arată,
atât că are șa, iar sus, călare,
o fată vânătă și mică e-ncopciată.
Și trece alb, pe leu călare, un băiat,
se ține strâns, cu pumnul mic, înfierbântat,
În timp ce leul limbă, colți, arată.
Și alb, din când in când, un elefant.
Și trec și fete, strălucind călare,
prea mari aproape,-acum, în cavalcadă,
din mijlocul vârtejului, deodată,
privesc în sus, în vag, în depărtare.
Și alb, din când în când, un elefant.
Și toate trec, grăbite să termine,
se mișcă-n cerc, se-nvârt la întâmplare.
Și roșu, verde, sur, în treacăt vine,
un mic profil, abia-nceput dispare.
Și-un zâmbet, uneori, întors încoace,
ce fulgeră-mbătat și se desface,
în jocu-acesta orb, fără suflare.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Poezii noi
, Partea întâi
, traducere de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice