Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Femeie, nu ți-e îngăduit sa mori!
Doamne, în mâna dreapta țin un înger,
ce mă scrie cu vârful de aripă apăsat.
Din vene, nu sânge, bulbi de stele îmi curg,
semn că cerul cândva din mine a mușcat...
Cuvintele mă-ncalță în opinci de iarbă
și inimii îi poruncesc să nu se dea bătută,
atunci când moartea își ascute gheara,
vrând cu orice preț din ea să-și facă o lăută.
Parcă sfinții ar fi zdrobit toti macii în picioare,
de aceea simt în mine o altfel de cerneală:
un roșu ca și stropii scurși din crucea
ce s-a ridicat un curcubeu în ochiul cel de smoală.
În fie ce poem îmi cos o rochie de mireasă,
visând la mirele ce are-n pază câmpia de bujori...
Doar el îmi retrăiește viața- durerea o alungă,
strigând-n mine: "femeie, nu ti-e îngăduit să mori"!
poezie
de
Magdalena Dorina Suciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice