Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mama
Pe un fotoliu învechit,
Ca timpul tău măicuță,
Stai adâncită în gânduri albe
Umilă și tăcută, ca timpul singuratic.
Pretenții de la viață n-ai,
Frămânți doar mâinile muncite,
Și lacrimile îți curg șiroaie
La bucurii mărunte.
La amintiri nu mai tresari,
De mult le-ai dat uitării,
Trăiești doar clipa zilei noi,
Cu cei ce te înconjoară.
Nu vrei să mori, nici să trăiești,
Dar ai sfânta credință,
Că Dumnezeu nu te-a uitat
Și acum el te răsfață.
Oglinda nu o mai iubești,
Ca în tinerețea ta frumoasă,
Dar stai mirată în fața ei și spui:
Ce sunt acum, ce-am fost odată!
Dar asta-i viața, ăsta-i rostul,
În anotimpuri să petrecem
Și dacă ne înțelepțim,
Îmbătrânim cu nota zece.
poezie
de
Valeria Mahok
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice