Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Roza vitraliilor
A labei lor trândavă lunecare
tăcere iscă,-amețitoare-n noi,
ca, brusc, privirea-n jur rătăcitoare,
una din mâțe să ne-o prindă-apoi,
cu sila-n ochiu-i mare, să ne ia
privirea ce, cuprinsă ca-n vâltori,
o vreme încă mai înoată-așa,
și cade-apoi într-un leșin ușor,
când ochiul cel părelnic dormitând,
se cască și se strânge-n vuiet sferic,
și-o smulge până-n roșu sânge-afund :
Așa-nhățau rozete mari, în domul
cel vechi, o inimă, din întuneric,
și o trăgeau cu ele-adânc, în Domnul.
sonet
de
Rainer Maria Rilke
din
Poezii noi
, Partea întâi
, traducere de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice