Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și moștenești verdele
Și moștenești verdele
trecutelor grădini, tăcutu-albastru
al cerurilor sparte.
Și rouă zilelor puzderii,
și sorii, mii și mii, ai verii,
și primăveri cu sclipăt și fior:
o tânără ce-a scris scrisori, scrisori.
Tu moștenești toamnele, haine diafane,
ce zac poeților în amintire;
și toate iernile, ca niște țări orfane,
îți cad la piept, încet, c-o alipire.
Veneția, Roma și Kazan ți-or rămânea;
al Pisei dom; Florența-o vei avea;
Troițka Lavra și-acea mănăstire
ce sub grădinile din Kiev o încilcire
de ganguri țese: negre-ascunse fire
Moscova, clopote ca-n amintire
și sunet: cornuri și viori și flaut,
și orice cântec ce adânc a răsunat,
în tine va luci ca nestemată.
De dragul tău se-nchid în ei poeții
și strâng imagini pline, foșnitoare,
și merg, se coc în ritmuri ca în soare,
și-atât de singuri sunt de-a lungul vieții...
Și pictorii pictează doar ca tu,
cele ce pier, nepieritoare-acu,
să le primești din nou în a ta dreaptă:
devine veșnic tot. Femeia-i coaptă,
Demult, în Monna lisa, cum e vinul;
n-ar mai trebui femei să fie peste plinul
de-aci, nimic n-aduce nou nici o femeie.
Cei ce sculptează sunt asemeni ție.
Vor veșnicie. Spun: durează piatră.
Și asta însemnează:-a ta să fie.
Și-ndrăgostiții îți adună avuție:
ei sunt poeții unor ceasuri rare;
inexpresivei guri, cu-o sărutare,
zâmbet îi pun, formând-o mai frumoasă;
și desfătări aduc, ne modelează
pentru dureri, ce ele-abia se coc.
Și suferințe-aduc, cu râsul la un loc,
doruri ce dorm adânc și se trezesc,
pentru ca-n piept străin să plângă tare.
Adună ceva tainic, apoi mor,
cum moare-un animal, fără-a-nțelege
dar poate vor avea nepoți în care
crudele vieți s-or pârgui, și vei culege,
vei moșteni prin ei iubirea celor
ce orbi și ca în somn și-au dăruit-o.
Spre tine curge astfel tot belșugul.
Cum cupa, sus, dintr-un havuz, s-ar revărsa,
mereu, mereu, cum despletit
s-ar răsfira șuvițele de păr în cupă, jos,
astfel în sânu-ți cade orișice prisos,
când lucruri și gândire se revarsă.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Ceaslov
, Cartea a doua - Cartea pelerinajului
, traducere de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice