Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dacă aș fi crescut pe undeva
Dacă aș fi crescut pe undeva
unde sunt ceasuri zvelte, zile mai ușoare,
ți-aș fi aflat o mare sărbătoare
și mâinile-mi nu te-ar fi strâns așa
cum uneori te strâng, fricos și tare.
Acolo-aș fi-ndrăznit să te împart,
prezență, tu, ce nu cunoști hotare.
te-aș fi putut zvârli,
ca pe o minge-în talazu-nalt
de bucurii,
să sară, să te prindă cineva
și, spre căderea ta
să-nalțe mâinile cu dor,
tu, lucru al lucrurilor.
Să scaperi ca o lamă de oțel,
te-aș fi lăsat,
și focul ți-l strângeam într-un inel
din aurul cel mai curat,
să mi-l poată ține culcat
pe cea mai albă din mâini.
Te-aș fi pictat: nu pe un zid stingher,
ci dintr-o margine în cealaltă de cer,
și te-aș fi plăsmuit cum un uriaș te-ar plăsmui:
ca foc, ca stei golaș,
ca pe simunul din deșert urcat
sau
poate fi și-așa: eu te-am aflat
cândva...
Prietenii mei sunt departe,
ecoul aud, râsul lor nu-i,
și tu: tu ai căzut din cuib și ești un pui
de pasăre, cu ghearele gălbui
și ochii mari și mă-ntristezi de moarte.
(Prea largă-i palma-mi pentru trupul lui.)
Și-o picătură iau pe deget din izvor,
ciulesc urechea: poate-o cauți, însetat,
și simt cum inimile noastre bat,
și-amânduror de spaimă bat.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Ceaslov
, Cartea întâi - Carte despre viața monahală
, traducere de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice