Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vecine dumnezeu, de uneori
Vecine dumnezeu, de uneori
te tulbur, în nopți lungi, cu-a mea bătaie
e că-ți aud suflarea rareori
și știu că tu ești singur în odaie.
Și când îți trebuie ceva, nu-i nimeni,
când dibuiești, nu îți dă nimenea să bei:
ascult mereu. Fă un mic semn de vrei.
Sunt lângă tine.
Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,
întâmplător, și altfel poate fi:
un strigăt doar al unuia din noi,
și el s-ar prăbuși,
fără de zgomot, mut.
Din ale tale chipuri e făcut.
Și chipurile-ți stau ca nume-n față.
Și dacă scapără lumina-n mine,
cu care-adâncul meu te regăsește,
pe cadre, strălucind, se risipește.
Și simțurile-mi care iute-ngheață
sunt fără țară și s-au rupt de tine.
poezie
de
Rainer Maria Rilke
din
Ceaslov
, Cartea întâi - Carte despre viața monahală
, traducere de
Maria Banuș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice