Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ursitoare
Lună... nuferi... lac... și stele...
Și-o femeie printre ele
Ce-și aruncă hainele,
Să-și afle ursitele.
De o vreme, nu mai știe
Ce-i real, ce-i poezie...
Dragostea îi dă târcoale
Și ea se topește-n soare.
Plânge, cântă și dansează,
Nu mai știe de e trează.
Se trezește-n Răsărit
Și visează la iubit...
Are doruri multe, -o mie...
Și visează că e... VIE!!!
Își dorește întâlnire
Pe un nufăr de IUBIRE,
În argintul lacului,
La cântul brotacului...
În noaptea de catifea
Cu El se va bucura
De-a dragostei fericire,
Împletită cu uimire
Și tumultul de simțiri,
Ce nasc jaruri în priviri...
Cu sufletul îl îmbracă
Și-l iubește și dezmiardă...
Cu săruturi nesfârșite
Și cu doruri împlinite...
Alintându-l până-n zori,
Învelindu-se cu nori...
Când visa, așa, pe iarbă,
El sosește și o-ntreabă:
"Aici ești, iubită dragă?!!!
Te caut de-o viață-ntreagă!"
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice