Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În singularul meu
Doar amintirile-au rămas
Și negrul apăsat sub pas
Doar pomii goi și fără glas
Și iarna ce-o inspir pe nas
Pe cerul schimbător un nor
Plutește singur și-un cocor
Ca el mă simt urcând cobor
În singularul meu e dor
Din locul care îl străbat
Un drum cu pietre asfaltat
Cum șerpuiește și-i crăpat
Cum trece podul care-i plat
Cu valuri repezi, pe sub el
Un râu subțire, mititel
Cum șerpuiește, cătinel
Din apa lui bea un cățel
Privesc tabloul negândind
Mă plimb cu ochii și-i întind
Până în depărtări colind
Absent de mine mă scufund
De-odată clopote se-aud
Și mă trezesc din stări de surd
În față gol bătrânul dud
Mi-l amintesc când era crud
Ce amintiri de om pribeag
Și mă urmează-n pas beteag
Mă ninge alb pe părul alb
Și fulgii au un gust dulceag
În singularul meu e dor
Din ce mi-a fost răscolitor
Străbat prin gându-mi călător
Imagini vechi revin și dor
poezie
de
Radu Mihăilescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice