Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lodebar
ascunsă în placentă,
văd cum oamenii îmbătrânesc
pentru că se depărtează de mamele lor,
uitând gustul laptelui, iar laptele devine
albastru-deschis, apoi albastru-închis.
închis în sânii femeilor adormite;
mama mea doarme așa de frumos,
că eu mă ridic să îi dezvelesc ochii și coapsele,
să îi mângâi surâsul și drumurile picioarelor;
cândva, ea va trebui să mă nască și să mă uite.
va deveni și ea o femeie adormită
cu lapte albastru-închis.
ascunsă
în femeia ce în curând își va da seama
că-mi este mamă, încerc să uit că exist,
ca să nu mai simt ascuțit singurătatea vieții
dinăuntrul ei. deschid ochiul să-mi caut frații.
nu sunt; ei vor veni mai târziu; vor veni
astfel ca mama să mă lepede prea
curând de la sân. îi aștept de pe acum în tăcere-
în tăcerea unei ființe încă nenăscute pentru
pământul de sub picioarele mamei.
vine o noapte cu sabia scoasă din teacă.
nu mă mai tem: cea care mă poartă
în sine devine chilie cu pereți proaspăt văruiți;
șoldurile și picioarele ei, unelte de luptă. după
biruință, ea le transformă în jucării pentru
copiii care-o vor locui cândva
e o noapte cu pereți albi în care încep să bat
cuie în loc de stele. ca întâia născută, îmi voi
alege drept jucărie tăcerea, pentru ca cei ce
vor veni să mă poată uita în chiar pântecul
mamei
e o noapte în care uitarea și-a rotit ochii peste
lume și a transformat-o într-o casă a ei
lodebar o numesc
lo-debar.
poezie
de
Daniela Varvara
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice