Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Întinde-mi mâinile să plâng în ele
Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potolește-mi beția cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute și apoi nevrute...
Îmbracă-te cu aripile evanescenței,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ți cămașa de nea din poplin.
Așează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
știu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori și petale...
Nu există măreție decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcție mai bună spre sensul lumii,
așa cum există-n căldura-ți extatică a privirii...
Sufletul meu, iubito, ia conturul trupului tău,
Femeie, suntem în imediatul lui Dumnezeu!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice