Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Împietrire
De piatră să fi fost... și tot te-nduplecai
Să-mi spulberi cu o vorbă durerea din privire...
Nimic din ce-am trăit n-ar fi avut vreun rost,
De n-ar fi curs arome, ascunse în IUBIRE...
De piatră sunt și munții, pierduți în depărtare....
Care sărută cer, găsindu-și alinare.
Și, amețiți de stele, căzute pe cărare,
'și-aud bătând în stei o inimă prea mare.
Îi mai tocește vântul, ce brazii îi îndoaie
Și ploile ce-i spală, îi răcoresc pe frunți,
Când Soarele, prea tare îi scaldă în văpaie,
Gândindu-se că-ndură, că de-asta s-au vrut munți.
Până și ei își schimbă în vreme semeția,
Sub umbra unui nor ce trece peste culmi...
Întunecați, o clipă... trimit apoi IUBIREA
Crescută printre pietre și lacrimi din genuni.
Se bucură de lumea care, în dor de viață,
Îi urcă până-n vârf, cântându-și Fericirea.
I-aruncă-n jocul firii, ecoul ce-o rasfață,
Sporind, prin repetări, de mii de ori IUBIREA...
Doar tu... înmărmurit-ai în tine ca-ntr-o stâncă,
Azi te-ai ascuns de mine... nici tu nu știi de ce!!!...
Degeaba te strig tare, cătându-te, flămândă,
În marea mea IUBIRE curată... PENTRU CE??!!!
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice