Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossa celor plecați
Pâlpâie fulgere-n suflet,
Tunet brăzdează pământul
Și lumea-i jale și vuiet,
Plâns de dureri așternutul.
Ne apasă doruri multe,
Prunci în lumea largă pleacă,
Nimeni plânsul să ne-asculte,
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă.
Pâlpâie fulgere-n suflet,
Verbe, în văpăi se-nalță,
Al durerii noastre cântec,
E-un vulcan ce prinde viață.
Ce sfielnic trece vântul
Pe arzândele ogoare!
Ni s-a sărăcit pământul
De cenușa din osoare.
Tunet brăzdează pământul,
Vocea lui Iisus coboară.
Gol ca-n suflet e mormântul
Și furtună e-n afară.
Ninge fluturi de mătasă
Din frântura de credință.
Fie-ți ființa iar miloasă,
Ca o candelă aprinsă!
Și lumea-i jale și vuiet,
Plătește cu boli și ură...
Cerul nu cunoaște zâmbet,
Timpul nu are măsură.
Stânci în suflete se-nalță,
Toți luptăm spre a avea,
Apoi, sărăciți de viață,
În urmă le vom lăsa.
Plâns de dureri e așternutul...
Iisus prin noi s-a răstignit
Și-nsângerat este pământul.
Din neam în neam, s-au risipit
Atâtea seminții prin care
S-ar fi plătit greul păcat
Și lumea toată-nsângerare
Prin viața însăși a lăsat.
Ne apasă doruri multe
Dor de prunci, părinți și frați.
Plânsul nu vor să-l asculte
Cei mișei și cei bogați.
Până dincolo de zare
Cerul s-a-mpărțit în umbre,
Rana, azi, în suflet doare...
Ce folos pietrele scumpe?!
Pruncii-n lumea largă pleacă,
Au uitat de Dumnezeu.
Alte griji pe umeri poartă!
Doar atunci când le e greu
Văd Golgota. Văd Iisusul
Blând și bun și iertător,
Doar atunci li-i rană plânsul
Și se-ntorc la casa lor.
Nimeni plânsul să le-asculte
Nu-i, căci toți s-au risipit.
Cruci bătrâne, chipuri slute,
Înainte-le-au sosit.
Sterp ca praful din uliță,
Satul, azi s-a arătat.
Doliul flutură-n portiță...
Plânge un bătrân pe prag.
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă,
Nimeni plânsul să-i asculte.
Dumnezeu, deodată, pleacă
După inimile frânte.
După prunci fără de tată,
Ori părinți fără copii...
Dumnezeule, îi iartă!
De-acum nu-i mai osândi!
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă
Nimeni plânsul să le-asculte.
Pruncii-n lumea largă pleacă,
Ne apasă doruri multe...
Plâns de dureri așternutul
Și lumea-i jale și urlet,
Tunet brăzdează pământul,
Pâlpâie fulgere-n suflet.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice