Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Odă lui Dumnezeu
Lumină de dumnezeire,
al tău smerit pribeag
m-ai renăscut spre nesfârșire
venindu-mi Tu, în prag.
M-ai adunat din depărtare,
oaia cea pierdută...
fost-am și eu într-o pierzare,
dar nu necunoscută.
Tu m-ai știut din timpuri mari,
aici... eu le-am uitat...
Tu Doamne, Tu, veșnic apari
să nu cad resemnat.
Dragostea Ta mi-a dat iubire
și-am învățat-o în timp...
zilnic aștept a Ta venire,
sufletu-mi să irig.
Când Te privesc printre lumini,
de Tine sunt aleasă...
mă simt crăiasă printre crini,
a Ta, veșnic Mireasă.
Tu Dumnezeule Măreț - taină de mistere,
pe cine cheamă al Tău Fiu
asculți și-i dai putere
să urce trepte-n Azuriu.
Acuma vin la Tine,
tot eu, din început...
să mă întroc de unde,
plecat spre neștiut
în zile sumbre și senine,
ce mi le-ai dat și m-au avut
doar ca să fiu iarăși cu Tine...
de la sfârșit... la Început.
poezie
de
Adina-Cristinela Ghinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice