Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoare către Serghei Esenin
Mestecenii-au încărunțit
De mult prea multă așteptare
De când, Serghei, tu te-ai grăbit
Să-ți iei nemoartea-n buzunare.
În stepă s-a mai copt țărâna,
Sau poate numai mi se pare
Și-mi cade în neliniști mâna,
Când cerc s-aprind o lumânare.
De flori m-ating mai cu sfială,
Ca de o binecuvântare,
Iar dacă masa-mi este goală,
Să nu lipsească vinul tare.
La cârciumă - aceeași lume,
Ca la o mare sărbătoare.
Într-un decor... (nu-l spun pe nume)
Se varsă viața în pahare.
Armatele de derbedei,
Cu iuți pumnale la șerpare,
Te-așteaptă-n colțuri de alei,
Să-ți plânte-o lamă în spinare.
Doar câinii vagabonzi pe stradă
Trudesc în van după mâncare,
Iar de se-ntâmplă să le cadă
Vreun os, ei latră a mirare.
Un prinț, venit de nu știu unde,
S-a spânzurat în Piața Mare.
Minciuna încă se ascunde
În dosul unor felinare.
În măreția lor prea rece,
Oglinzile strălucitoare
Au darul doar să mă încerce
Cu o culoare oarecare.
Sunt frânt de foame și de sete,
Dar n-am cerut cuiva mâncare.
Vreau numai gura unei fete
Ce-o cheamă Sneghina, se pare.
Prietenii-au plecat de-aseară,
Eu zac într-un culcuș de sare
Și-mi scot târziu din călimară
Poemul care, încă, doare.
Palate n-am, poate nici casă,
Scriu mamei ultima scrisoare.
Așa e viața mea dar, lasă...
Mai sunt și spini, nu numai floare.
Cât despre frați, n-am nicio veste
De când alerg prin lumea mare.
Ei au copii și au neveste -
Nemoartea mea stă-n buzunare.
poezie
de
Cornel Armeanu
din
Călător între două lumini
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice