Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Infinitul din ore
Mai cad cu infinitu-n ore născut de-acel moment mereu
Și prăbușesc în foc trezirea secundelor fierte în greu...
Ai printre patime cernute doar frământări, ce înghețau,
Și-n jurul meu însingurate iluzii tulburi se-nălțau.
În primăvara firii tale îmi duci ispite-n umbra mea,
Suave-s clipele femeii când țipă-n simț suflarea ta.
E noaptea ondulata mască ce se trezește din impas
Și fulgeră topind sincope trezind trădarea ce-a rămas.
E chipul tău un legământ, beție adâncă-n somnul viu,
Când luna doarme parfumată pe străzi de mai cu chip pustiu.
Își pune cerul patrafirul, adânc urcând treaptă cu treaptă,
În întuneric cugetează, cuvinte-n gânduri ramuri poartă.
În depărtări hipnotizată privește-o geană călătoare,
Pe puf de nori cu ochii tăi și clipe rupte din petale.
Și ceasul bate-n stele vise, și-n latergie curge timpul,
Pulsează veghea ce măsoară în ritmul cordului descântul.
Magnetic mă întorc și fumeg, lumină cazi în pas cu pas,
Natura-mi zboară-n fierte basme, amestecândule în glas,
Și-n vidul dinapoia mea în bolți vârtejuri se revarsă
Când răstigniri, banale-n trup, deliră-n starea ta trupească...
Anost arde nemărginirea umbrele reci de stea polară,
Prin noapte,-n subțiate raze, curg frunzele pe ram cu ceară.
În fantomatic cer colindă haiduci pe-oceanul solitar
Și-n rătacite drumeții bat orizontu-n vânt hoinar.
Zâmbesc stafiile din munte străpunse-n moabita Rut,
Pe țărmul zilelor vândute și-ard veșnicia din sărut.
Răsari fiorii norilor plinbându-ți umbra plutitoare,
În taină pactul îl semnezi? Doar ești năluca umblătoare!
poezie
de
Aurel Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice