Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Valentin vs Dragobete
Bătrânul Dragobete s-a trezit
Acum mai actual ca niciodată,
Puțin cam demodat, dar fericit...
La fel ca națiunea derutată.
Și dacă e precum au spus-o unii
S-a conservat pentru eternitate.
Era doar vis în somnul rațiunii
Și-a devenit acum realitate.
Din negurile vremilor apuse
Cu inorogi și cai înaripați,
Legendă a iubirilor nespuse
Și datină uitată din Carpați.
Un obicei păgân uitat de plebe,
Cam din același leat cu Făt-Frumos,
Cu zmeii și Pepelea din proverbe,
Născut de dinainte de Hristos.
Mirându-se de-așa minunăție
Moșneagul încă verde și senin,
În straie albe cu suman și ie,
S-a întâlnit cu Sfântul Valentin.
Străinul a făcut o reverență,
O plecăciune până la pământ
Și-n latinește blând și cu decență,
I-a adresat în șoaptă un cuvânt:
-Știu cine ești bătrâne Dragobete.
Mi-au povestit feciorii ce iubeau
Codanele desculțe, cum erau,
Și între timp s-au încălțat cu ghete.
Tu ești cel ce i-a pus dorului nume,
Ești spiritul Cuvântului de dor
Și viul grai al tainelor străbune,
Ce L-a rostit Divinul Creator.
Acela ce din veac se pomenește
De robi ai dragostei înflăcărați,
Cu drag, iar a-ndrăgi e omenește
Și datină a gliei din Carpați,
De când înfiorați de doruri grele
Izvoarelor balada le-ascultau,
Apoi feciori cu fete se iubeau
Și se-nălțau la ceruri printre stele.
Și mulțumind lui mister Valentin,
Bătrânul se înclină și răspunde:
-La sfinți nu pot decât să mă închin,
În țara mea sau pe Pământ oriunde.
A spune te iubesc ori I love you
Mesajele iubirii nu se schimbă,
Iară naintea ei ești singur tu,
Indiferent de nație sau limbă.
poezie
de
Ovidiu Vasile
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice