Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Descânt
Mă plec 'naintea voastră, omenire,
Cu tot respectul meu cel cuvenit:
Voiam spășită să vă dau de știre
Că nu-mi e rostul totuși adormit.
Dacă-mi petrec viața solitară,
Ascunsă sub umbrarul de idei,
Vă recunosc a suta mia oară
Că-mi pasă de Lumina din condei.
Aproape e de noi fantastic Cerul
Pe cât de-aproape-i ploaia când iubești.
În toate împrejur e-ascuns misterul
Și totuși clară-mi este una: Ești!
Nu-ți fii atunci o pură întâmplare,
Ci te închină la Iubire sfânt!
Nu-și are rost nimic, necum valoare;
Doar astfel poți, tu om, să-ți fii descânt.
poezie
de
Dana Staicu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice