Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Am învățat ca să renunț la mine...
- Sunteți pe zi ce trece mai penibili!
- De ce nu ați făcut-o pân' acum?!
Și ați ascuns chiar martorii posibili,
Să nu-mi arate-n viață al meu drum.
- M-ați exilat în conștiința firii!
Și ați uitat chiar cheia unde-ați pus.
Ieri, mâine, azi. E vremea reunirii!
Și implicit al vostru crunt apus.
- Prezent sau viitor îl voi trăi!
(nu pot să spun, trecut că l-am trăit!).
- Ca singur suflet care va voi!
Să vândă chiar iubire-n infinit.
- Voi nu vedeți c-aceasta joacă feste?!
Vă caliciți chiar și la sfânta pâine.
- În viața voastră nenorocul este!
Un viitor ce-l așteptați de mâine.
Vom defini din nou verbul... A fi!
Redecorând cuvâtul existență.
Nu avem timp nici pentru... a muri!
Ce să mai spun de vreo experiență.
- Ești unică așa în felul tău!
Ai renăcut din propria cenușă.
Cu-aceeași îngeri dar alt Dumnezeu!
- Aceeași casă dară altă ușă.
Poți s-o asculți dar nu poți s-o atingi
Poți să o vrei dar nu poți ca s-o ai.
- Din infinitul ei tu poți să-ți tragi!
Esențele din care să-i faci Rai!
Trecutul meu, acum este departe
Dar viitorul simt că mă slujește.
Din visurile noastre tu împarte
Ce ai avut în suflet ca și zestre.
Am învățat ca să renunț la mine
(binențeles că în favoarea ta!).
Și-am învățat că-n viață este bine
Să am puterea totuși de-a spera.
poezie
de
Florin Cezar Călin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice