Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poezia în doi
Nu poți fi singur, neîmplinit
Atâta timp cât eu exist
Infinitatea nu poate fi definită
Nici chiar atinsă uneori
Ea există, în iubirea ce ne leagă de poezia în doi.
Nu te mai teme, căci nu sunt o himeră
Sunt vie și așa cum m-ai văzut o doamnă
Ce nu-i convine să aibă lângă ea un neavenit.
Eu fac acele prăjituri-poeme și le servesc orișicui
Dorește ca să guste din dragostea nemăsurată
Și visul nu mai este vis, când se așterne primul stih.
Nu încerca să te păzești
N-ai cum căci sunt furtuna, ce nu se liniștește oricum
Ci numai cu veninul șarpelui divin.
Eu, roua dimineții mă transpun în a ta sudoare
Când mâna ta atinge cu litere al meu corp, risipit în mare
Nu sunt o boare, sunt chiar vie, sirena de la capul coralilor din mare.
Și vin în fiecare clipă cu multe comori
Ascunse în inimile de gheață ale semenilor noștri, simpli cetățeni.
Iubește-n continuare nevăzutul, infinitul.
poezie
de
Ileana Nana Filip
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice