Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubire felină
Era neînfrânt și un rege
pe vaste întinderi, cu ape
la care veneau să se-adape
sălbatice turme pribege.
Trăia în ținutul sălbatic
din noaptea când, după furtună,
în luptă-a putut să răpună
un leu mai bătrân și apatic.
Urmaseră ani de domnie,
o viață-n continuă luptă,
pe-o scenă ce, parcă, e ruptă
din vremuri de cruntă urgie.
Acum, lenevind, își privește,
din haită, leoaica temută,
frumoasă și neîntrecută
pe care mai mult o iubește.
A fost un coșmar, o-ncercare,
o luptă cumplită-ntr-o noapte
cu lei ce-au venit puși pe fapte
și au reușit să-l doboare.
Leoaicele, pline de furii,
agile,-au sărit dintr-o dată,
în haită, c-o sete turbată
și spume la marginea gurii.
Cu urlete, parcă blesteme,
au pus nepoftiții pe fugă,
dar el a rămas în văiugă
ca îngerul morții să cheme.
În zori, grav rănit, dar în viață,
sub primele raze de soare,
-tabloul de-atunci încă-l doare-
tot jurul părea că-i în ceață.
Au fost niște clipe în care,
fixat de priviri necrofage,
simțea cum pământul îl trage
spre ultima lui abdicare.
Dar mândra-i regină, alături,
în clipele cele mai grele,
l-a tras din tenebrele-acele
spre-o viață cu-alese desfături.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice