Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nimic fără diavol
Nătângi eram, în microclipa clipei,
Când înfruntam absurdul cel năvalnic,
Ne risipeam cu patima risipei
Și Cerul ne privea ușor șăgalnic...
Din suflete, noi izgonisem norii,
În sine, nu mai existam, deja zburam,
Parfumul tău e amintirea florii
Și ne iubeam, nebuni, ad litteram.
Pășeam în echilibru pe o sfoară,
Sub noi, genuni adânci ne-ademeneau,
Cu dulci și vii acorduri de vioară
Și corbii mari de smoală croncăneau...
Nu ne păsa de nimeni, de nimic,
Nici de căderi în hăuri, nici de corbi,
Eu mă credeam, vai!, un nombril cosmique,
Păream, de-a pururea, și surzi și orbi.
În dragoste, chiar de nu știi nimic,
Te pomenești că știi și fără voie,
Iubito, să strigăm în cor... Ahoe,
Și-apoi, s-alegem hăul cel mai mic...
Și să ne prăvălim, căzând spre Cer,
Ca oamenii ce oameni nu mai sunt,
Dar, rogu-te, reține-un amănunt,
Că,-n Poarta Raiului, păzește Lucifer!
poezie
de
Dumitru Sârghie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice