Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trăirea
Câte vieți trecute-au ars, umbre pe-a trăirii voie?
Câte stele se aprind udând florile văpăii?
Vers înnobilând cuvinte murmură un dor răsfrânt,
În adânc inimii-i templu, dacă-auzi al ei frământ.
Câtă-n val pasional s-a născut nebună-n patimi
Și chemarii a răspuns între ale tălpii veacuri?
Peste lumi orânduite, dusă-n plaiuri de străbuni,
Cer de taine-s în poeme și-n potire de furtuni.
Și ne cară-n ani ecoul dinpre-al zilei răsărit,
Regăsit în cheag de soare, cugetat din licărit,
Doar cuvinte reci și surde, rătăcite guri, ne-ntunec,
Dar ne cheamă a ta stare, scorbul de lumină-n cântec.
Ne trăim puterea nopții cu seninul blândei luni,
Ochii ei, cei mari și umezi, între stele arzi tăciuni.
Trupul brazilor ne crește, roșul ars ne e comoara,
Vănt de clipe e năvalnic, fluturândă întinzi marea,
Iar tu ari rătacitoare, trimițând valul să zboare,
Chiar de arde recea gheață pulsul venelor ne doare.
Și în cupe ne pici lacrimi, curgi emoții tuturora,
Fulgeră privirea dealul și-n neliniști zboară ora.
Zei hrănesc melancolia într-al gândului aminte,
Convocând statornic unda ce se-ntinde în clipite,
În fiorul tău tăcut sfarmi fereastra rănind timpul,
Aripi de lumini sărută verdele și necuprinsul.
O, tu fragedă, subțire, aburul din pieptul slavei,
Inocență fermecată, suflul din magia Evei,
Ești mirosul de livadă în genom, cu-a ta dospire,
În frunzișul foșnitor urci în sfânta dăruire!
poezie
de
Aurel Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice