Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cuvintele oglindă
Pe chipul tău e-o liniște deplină,
Încât și râul stă să te admire,
Curgându-și apa în mișcarea lină
A undelor, în dulce șerpuire.
Ar vrea să-ți spună cât ești de frumoasă,
Din matca lui, ar vrea să se desprindă
Și, cu o voce caldă și duioasă,
Să-ți fie, din cuvinte, o oglindă.
Să te acopere cu apa-i clară
Și să îți spele grijile mărunte,
Iar la amiază, de-i caniculară,
Cununi de stropi să-ți cearnă peste frunte.
Tu îl privești, ai dragoste-n privire,
Iar liniștea-ți dispare într-o clipă
Atunci când simți, în suflet, o pornire
Ca mâna, într-a stropilor risipă,
Să ți-o oprești, în tandră mângâiere,
În scurgerea cuvintelor-cascadă,
Și să accepți iubirea în tăcere
A râului sedus de o naiadă.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice