Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mesager sânzian
Se simte un tremur în noaptea adâncă
A ierbii umbrite din partea de deal
Ascunsă în taine ce trec un portal
Deschis doar o dată pe an într-o stâncă.
Apar, ca din visuri, plutind, în tăcere,
Cu forme ce par mesageri în destin,
Fecioare desculțe, cu-aspectul divin
Din gânduri pierdute-n luciri efemere.
Se-nvârt printre vorbe ce par un descântec
În tremur frenetic, trecându-și, agil,
Din brațe în brațe, firavul copil
Ce-n lumea de dincolo încă-i în pântec.
Îi pun coroniță de flori sânziene,
Îi mângâie zâmbetul și îl vrăjesc,
Punându-i pe frunte puteri ce-l feresc
De orice descânturi și gânduri viclene.
Îi cântă destinul cu glasuri șoptite
Îi fac viitorul să-i fie deschis
La tot ce înseamnă frumos într-un vis,
Privirile-albastre să-i fie vrăjite.
Cuvinte să-i zboare spre lumea cea mare,
În versuri iubite de toți ce le-aud,
În suflet să aibă doar verdele crud
Al anilor tineri și plini de candoare.
Îl trec prin portal înspre partea-nsorită,
Fecioarele-s goale, sunt iele acum,
Pământul e ars, sânzienele scrum,
Prin focuri aprinse, în rouă călită,
Micuța făptură se naște când cerul
Trimite lumina, al soarelui dar,
Trecând în uitare al nopții hotar
Și poarta ce-ascunde în neguri misterul.
Când timpul, trecut printre gânduri, se cerne
Și caută doar amintiri ce-au rămas,
Se-oprește o clipă și face popas
În mica poiană, în care-și așterne,
Din flori ce-mi răsar dintre gânduri mereu,
Un pat sânzian, căci copilul... sunt eu.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice