Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dacă știam...
Dacă știam că mă iubești
nu te lăsam să pătimești,
credeam că nu mă bagi în seamă,
ca să m-apropii mi-era teamă,
roșeam când te-ntâlneam pe drum,
te ocoleam, ca și acum!
Dar te-ai oprit în fața mea,
limba în gură mi-era grea,
mi se uscase cerul gurii,
vrăjindu-ți năluciri făpturii,
îngăimam vorbe fără sens,
să merg cu tine... dar n-am mers!
Eu mă-ncurcam în vorbărie,
iar tu mi-ai prins la pălărie,
trei spice și un roșu mac,
doar-doar m-oi face să te plac,
fără să știi că sunt "legat"
și n-aș putea să-ți fiu bărbat,
nici nu-ndrăzneam să te cuprind,
în iarba crudă să te-ntind.
De parcă eram căpiat,
cu vorbe dulci m-ai îmbiat:
"că dorul nu-l poți potoli
până ce nu m-oi ostoi,
că mă iubești, să te iubesc
cât lumea, să nu pătimesc,
căci dorul tău și dragostea
au dus în lume pacostea,
iar dragostea mea, pe furate,
îți e ca sarea în bucate".
Eu am crezut tot ce mi-ai spus,
astfel ți-am devenit supus
și te-am iubit noapte și zi,
poate te saturi, m-oi goni
și-un altul îți vei căuta,
că nu pot fi în viața ta!
Vreau să fiu bine înțeles:
o altă viață mi-am ales,
iubirea-mi este rezervată
eu ca flăcău, iar ea ca fată
curată, tandră, nepătată!
poezie
de
Petre Prioteasa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice