Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cultura nerăbdării
În timp ce rătăcește prin era digitală,
Valoarea-i disipată în fumuri fără foc.
Condiția umană devine animală,
Ființa-i tulburată și mintea stă în loc.
Viteza ne dă lecții de viață liniștită
În fuga de noi înșine grăbiți și agitați
Și fericirea astăzi de voie-i răstignită,
Pe crucea unui mâine ce nu-l mai apucați.
Se-adună-n jurul mesei doar scaunele goale,
Căci nu e timp de vorbă, taclale ori taifas.
Răbdarea e la margini de spații abisale
Și termenii de pace expiră după ceas.
Cultura nerăbdării și-a bâlciului ne prinde,
Gonindu-ne de-acasă pe care încotro
Și nu mai e cultură nimic ce nu se vinde,
Mulțimilor deprinse să cumpere en-gros.
Ființe cu auzul pierdut printre claxoane
Alienați cu ochii încercănați și goi,
Siliți de bună voie să memorăm reclame
Mai triști pe zi ce trece ne transformăm în boi.
Sub jugul umilinței disprețul pentru sine
Răsare coborându-l pe om la mamifer,
Imaginare lipsuri și închipuite vine,
Aduc apocalipsa și visurile pier.
poezie
de
Ovidiu Vasile
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice