Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vioara-mi cântă
Vioara-mi cântă... numai de iubire,
De dorul tău și inimă albastră,
Arcușul are rupte vreo trei fire
Și ploaia-mi face semne pe fereastră.
Vioara-mi cântă... inima mă doare
Și lăcrimeaz-aducerile-aminte,
Stropii grăbiți... sunt ca o alinare
Și rugăciunea mea în cinci cuvinte.
Mă rog la îngerul cu trup de fată
Și-o dezgolesc mereu cu șoapte dulci,
O simt pe buze... pentru-ntâia dată,
Când depărtările... sunt mai adânci.
Și strunele și visele mă poartă,
De dimineață pâna-n asfintit,
Iubirile punând hotar de soartă,
Luceferii prin lume-au risipit.
Vioara, iată, nu se mai oprește,
Doar spaimele de doruri se golesc,
Privirea ta și astăzi... mă stârnește,
Chemându-mă să vin... să te iubesc.
Și te-am iubit... pe strune de vioară
Și te-am iubit... puțin câte puțin,
Chiar dacă plouă și se face seară,
În fața dragostei mereu mă-nchin.
poezie
de
Constantin Triță
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice