Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vis viu
Era pustiu... și rece... și noian
De gânduri, adâncite în Înalt...
Un Dor nespus stătea-ntr-un colț de lume,
Simțindu-mi neputința, pierdută în neant...
Cu-o lacrimă fierbinte, căzută fără greș,
Când Soarele se-alintă domol, în asfințit,
În inima mea frântă, ce nu mai avea "cash",
Trezi, cântându-mi dulce, un VIS abia șoptit.
Atunci, ca niciodată, lăsai cel bob de Soare
Să-mi mângâie Lumina, ce-abia mai pâlpâia.
Mirajul ne cuprinse, arzând în vâlvătaie
Și-n mariajul mistic, cu el, în zbor ne lua.
Ce dulce amețeală! Ce contopire sfântă!
Când, fără de atingeri, privindu-ne, pierduți,
Aflarăm ce-i IUBIREA și, fără de osândă,
În mistuiri de flăcări, trecurăm peste punți.
De-atunci, ne-aduce-aminte Lumina ce cuprinde
Și-al lui, și al meu suflet, de viață chinuit,
Că-n lumea asta mare, plină de mii cuvinte,
IUBIRE ești cu totul, atunci când ești iubit.
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice