Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lumină, zei și oameni
Lumină, zei și oameni
Floare de femingină
Niciodată timpul nu a fost mai dureros decât acum
Îți simt respirația ca o ecuație matematică
Ce îmi înghite nerv cu nerv, iubirea fără emoție
S-ar topi, s-ar dezintegra ca lumina nevăzută de orbi
Azi nu mi-ai șoptit... tot agăț niște verbe ca tăcerile icoanelor
Nu mai spune că ninge! Nu are rost!
Veșnicia inimii mele s-a sfârșit
Închide-mi gura cu un cerc de sticlă
Tu nu vei înțelege niciodată rădăcina amară a somnului
E ca un poem fără replică...
Azi se întorc păsările în copaci
Și lumina e tot mai mare
Dar ce mi-au spus zeii,
Eu nu aud cu mâna ta sau mâna lor
Mă ve-ți ucide ca pe o floare de cireș, fără strigăt
Continuă să dormi, să dormi,
Până ce răsăritul soarelui va cuprinde în zei lumina!
poezie
de
Lorin Cimponeriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice