Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Te iubesc
Pe pragul gol, coboară luna,
Își lasă voalul de aramă
Iar stelele îi țes cununa
Prin adieri, ce o destramă.
Pictează geamul cu privirea,
Croiește drum prin frunze vii
Ce îi cunosc nemărginirea
Și se prefac în aripi mii.
Se zbat cireșiii în livadă
Iar cerul pare un abis...
Ecoul zărilor mă cheamă
Prin lacrimile unui vis.
Pășesc pe clipe, nu îmi pasă
Că timpul geme uneori,
Iar anii goi din nou m-apasă,
Simțind durere până-n zori!
Ajung la poarta nopții grele,
Doar luna-n prag m-a întâlnit
Acoperind urmele mele...
Tăcerea-ncet m-a-mbătrânit!
Privind în gol, îmi las privirea
În palme arse de amar,
Tot căutând în gând puterea
Să mă trezesc la viață iar.
Atunci, o ușă se deschide
Iar gândul meu ușor tresare
Simțind potecile aride
Și buzele cu gust de mare!
Mă pierd prin versuri risipite
Dar ochii tăi, mă întâlnesc...
Pe zidul zării învechite
Ți-am scris cu lacrimi,, te iubesc"!
poezie
de
Gabriela Ryelle St Stancu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice