Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zăpezi vor spinteca uitarea
Dezleagă-mă de jurăminte
Eterice și plânse-n poală,
De lacrime-nvelind cuminte
Tăcerea ochilor de smoală.
Putere dă-mi, c-o răsucire
A coapselor ce încă ard,
Atinse... fără-mpotrivire
De un sărut, mereu, bastard.
Nebun, te voi urma oriunde,
Printre atomi și maci, firește,
În universul tău se-ascunde
Speranța, ce mă-ntinerește.
Răscolitor, timid, retoric,
Din gustul sânilor de piatră,
Storc sentimentul euforic
Al câinilor... care mă latră.
De ce? aceasta-i întrebarea,
A fi sau a nu fi? năuce...
Zăpezi vor spinteca uitarea
Și veșniciile... caduce.
poezie
de
Constantin Triță
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice