Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Calul și cățeii
Cu strigăte intempestive,
Cumpărătorii de fier vechi
Trec, în căruțe primitive,
Prin cartierul meu străvechi
Presați pe caprele înguste
De regulă mergând perechi
Te-ntreabă, ca în vremi vetuste:
Nu ai, boierule, fier vechi?
Deși-s figuri obișnuite,
Stârnesc o stranie alarmă
Din ascunzișuri tăinuite
Sar zeci de câini să facă larmă
Ce lege-a firii, ce instinct,
Trezește-n câini atâta ură
Când pașnic, tropăie distinct
Un biet căluț, lângă bordură?
Adesea, doar o arătare
Mic, costeliv și subnutrit
Trăgând cu greu povara mare
Ca pe-un blestem hain sortit...
De ce rup gardul câinii mei,
Urlând la tristul sac de oase
C-un pic mai înăltuț ca ei
Și fără gesturi vrăjmășoase?
E vreun păcat primordial,
Vreo ancestrală datorie
Ce-i țin pe câine și pe cal
Într-o eternă dușmănie?
De-aceste chestii frământat
Încerc, cumva, să-i potolesc...
Dar mă opresc, ca săgetat
De-un gând aiurea, chiar grotesc!
Constat o mare-asemănare
Între spectacolul din stradă
Și LUMEA-n care orișicare
Doar de nu vrea, nu va să vadă
Prăpastia care separă
Din veac, săracii și bogații:
Flămânzii ce în spate-i cară
Pe-aleși sătuii, răsfățații!
O încercare de MORALĂ
Sunt cai și boi care trudesc
Din greu, ca să rezolve totul...
Dar latră-n jur și-i beștelesc
Cățeii cât îi ține botul!
fabulă
de
Petre Ion Florin Vasilescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice