Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veniți la hora mare!
Veniți la hora mare ca să ne prindem toți,
Sărbătorind Unirea, chiar azi, în țara toată,
Moldova dându-și mâna, acum, ca și-altădată,
Cu Țara Românească, cu buni, părinți, nepoți.
În anu-o mie-opt sute și-n plus cincizeci și nouă,
Un vis străvechi de veacuri atunci s-a-nfăptuit,
Când după multe piedici, pe dat' s-au înfrățit
Surorile - provincii române amândouă.
A strălucit și cerul, și soarele-n tărie,
Pe două zeci și patru, în luna lui gerar,
S-a înmuiat și gerul, iar vântul cel hoinar,
Vrăjit, a stat s-asculte, în dulce reverie,
Când s-a încins o horă în Țara Românească
Și când Moldova toată cu drag s-a prins în ea,
Cu toți cei cu simțire română alăturea;
O horă a frăției pe glia strămoșească.
S-a prins și Cuza-n horă, alături cu poporul,
Kogălniceanu și-alții, și frații pașoptiști,
Cu-entuziasm în suflet, cu toți, pălmași, artiști,
Boierul și clăcașul, în rând cu negustorul.
Vlădică și opincă, oricare bun creștin,
Cu lacrime pe pleoape, strigat-au bucuria,
Ardealul, Bucovina cântând cu România,
Din granițe habsburge, de sub călcâi străin.
Un singur trup și-un suflet, o singură simțire
Au dobândit Moldova și Țara Românească,
Așa fiind și datul, și ordinea firească,
De la Mihai Viteazu, de la-a lui întregire.
Azi însă-amare lacrimi brăzdează-obrazul țării,
Că trupu-i de o vreme ce pare-o veșnicie,
Ciunțit de cnut sovietic, așa a fost să fie
Și rana sângerândă noi n-o vom da uitării.
Dar înălțăm o rugă: când vremea o să vie
Și-Atotstăpânitorul când s-o-ndura de noi,
De ăst popor al nostru, trudit, plin de nevoi,
Atuncea România cea Mare să învie!
poezie
de
Cătălina Orșivschi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice