Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Rostul aceastei uși, într-o casă fără ziduri
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă fără ziduri -
și totuși, două camere
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o șoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.
s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerințelor mele
meditații... la Masa Tăcerii.
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variațiuni
de muzică astrală.
Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente, metafore
între ele, o singură ușă
între două camere, doar două -
o ușă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieții.
acum înțeleg, rostul ușii, da!
poezie
de
Vladimir Nichita
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice