Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nașterea lui Eminescu
Se naște-o steaua în plină iarnă,
Un prunc în mijloc de gerar,
Ceru-și coboră albastra geană
Și frunți cuvântă-n calendar.
Zăpada-n pleata ei visează,
Corpu-și așează-n ochi de raze,
Și-n aerul stufos nechează
Coame de vânturi pe obraze.
Deschide fila albă-un cântec,
Trezește crezul din vecernii,
Un dor adânc și cald în pântec
Cuvântă limba-n vechi litănii.
În inimă despică zorii,
Și-și scrie sufletul pe rană,
Descalecă-n calea vâltorii
Cuvânt de voievod, ca hrană.
Renaște însuși infinitul
Din ramul Daciei, comoară,
Ofrandă munții-și curg argintul
Și-n aur versul lui coboară.
Iminul, unsu-i printre gene,
Renume-i din vechimi strămoșul,
În veacul tâmplelor se-așterne
Român de prin Banat e osul.
Copilul veșnicei noastre
Ce-a mântuit sângele slovei,
Legenda săvârșită-n astre
A miruit fruntea Moldovei.
Ca frate, codrul slava-i cântă,
În unduiri de ape, valul,
Și Domnu-n inima sa sfântă
În har îi dăruie-arealul.
Vene din stele are-n carne
Și-n suflet cântec de român,
Ploape-s deschise spre lucarne,
Zile sunt aripi de surghiun.
Și-a deschis o stea călătoria,
Un Mesia-al limbii nostre dulci,
Un străbun ce ne-a scris ctitoria
Pe vecia sfintei sale cruci!
poezie
de
Aurel Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice