Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dumnezeu a facut lumea
iar apoi a început să scrie cu lapte
pe toate cuvintele
țesând cearșaful agoniei
cu toți oamenii
la toate calculatoarele
cu același colț de ochi simpatic
înfipt în umărul fiecăruia
își citea lucrările înainte să le corecteze
și, Doamne, erau pline de greșeli
cum să mai îndrepți atâtea erori?
de ce ne-ai pus la treabă, Doamne?
mestecam și eu în mamaliga mea
tu te scaldai în vise,
cel mic dădea cu picioarele-n burtică
Doamne, ce bine era!
parcă un început de lume
pe-o margine uitată de paradis
pășteau oile,
semănam cuvinte
și uite, rodesc toate în pagini
în primăvara tăcerii
și visam parcă
tu veneai și mă trezeai
nu era decat criticul,
venit să mă tragă de mânecă
absent.
scoală, măi,
nu vezi că sforăi?
poezie
de
Mihaela Maxim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice