Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Limita țipătului
Labirintul tăcerii
mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului
Lanțul de lacrimi
doruri înnodate în același ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere
salcia cu lacrimile verzi
împletea răsucit
lunga bătaia clipei
murmurând inima pe foc
între litere sticlind
jăratec
curge descântec...
același ritm de versuri
cu carul din nori
trăgând
în țeapa amintirilor
ochiul tău verde
de tăcere
și atunci
mi-am făcut inima fagure
pentru ca visele tale
să aibă finețea
puiului de lacrimă
dar tu,
vânător de buzunare
în pleoapa deschisă
de cuțitul clipei
hoinareai cu mierea cuvintelor
proaspăt ucisă sub pași
dănțuind nebunește
spărgându-mi
toate cochiliile
undeva, se ascundea o tăcere...
poezie
de
Mihaela Maxim
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice