Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
România, te iubesc!
Peste-nghesuitele dealuri,
Prin văile lui badea Ion
De-a lungul Dunării cea mândră
De-a latul moșilor Carpați
Privirea mi se-așterne.
Și caut a lumii ură-n ochi s-o văd
A megalopolisurilor vuiet să-l aud
Dar în zadar mi-e căutarea...
Deasupra-i cerul stă albastru-mov
De parcă ne-am găsi prin boreale
Și dedesubtu-i oase de daci pământul îl încarcă.
Nimic nu-i veșnic, Luceafărule tânăr
Și niciun car cu boi nu trece-acum pe drum.
La Târgu-Jiu o umbră de-un infinit precar
Așterne iarba verde sub stâlpul de metal.
Enescu din tablouri îmi cântă rapsodii
Când în tăcere Blaga compune poezii.
Ce-i mai frumos ca iarna la foc să ne-așezăm,
Să spună baba noastră povești și povestiri
În vechea sobă un cozonac să crească,
În oala mare sarmalele să fiarbă?
Și-o mămăligă aurie, aburind... ah, plăcere...
Toate acestea-s multe, puține sunt de fapt.
Un petic de lumină în ochii celor dragi
E mult iubita țară ce veșnic ne-a purtat
În pântecele-i calde...
O, mamă, dragă mamă...
Nici de ți-e bine tare, nici de ți-e rău și jale
Nu te-oi lăsa, iubito, nu te-oi mai da la alții!
Tu esti un veșnic pământ ceresc,
România,
Te iubesc!
poezie
de
Kevin Iovănescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice