Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adio, maiestate!
Un rege surghiunit, fără de țară
Prin scăpătări de timpuri zbuciumate
Ce s-a purtat mereu cu demnitate,
Ai fost, în viața ta deloc ușoară,
Astral apus pe bolta milenară;
Adio, cale lină, maiestate!
N-ai să mai bați străin la altă poartă,
Ești mult prea sus, în zări îndepărtate,
Unde nu-s uși de inimi încuiate,
Nici furtișag adus la rang de artă,
Iar conștiința nu-i o vorbă moartă;
Adio, cale lină maiestate!
Fără regat, onoruri, măreție
Deși prin drept erau a tale toate,
Ai acceptat pretinsa libertate
A celor ce-și doreau democrație
Gonindu-te să pleci în drumeție;
Adio, cale lină maiestate!
Chiar prin trăirea ta, așa pribeagă
Și confruntat cu-atâta răutate,
Iubirii tale public declarate
Pentru acei ce încă te reneagă
I-ai dat temei prin conduita-ntreagă;
Adio, cale lină maiestate!
De-acum, lăsând în urmă toate cele,
Primește-n dar cununi de nestemate
Nepământești, ce nu-ți vor fi luate,
Moștenitor de loc fără de rele,
Ca cetățean al cerului cu stele;
Adio, cale lină maiestate!
Astăzi, pe când te odihnești în pace,
Ți-aduc prinos de gânduri strecurate
Prin limpezimi de lacrimi picurate
Că națiunea-n somnul morții tace,
Că România în ravagii zace;
Adio, cale lină maiestate!
poezie
de
Ionel Adrian Gugea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice