Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Atinge-mă
Vara e târzie, inima mea.
Cuvinte ivite din aer
acum patruzeci de ani,
când eram îndrăgostit nebunește
și aproape sfâșiat în două,
cad ca niște frunze
în această noapte cu ploaie și vânt.
Inima mea este cea care mai întârzie,
cântecul meu a cărui melodie nu se mai aude.
Ieșit după amiază din casă,
trecând agale prin grădină,
sub cerul gri, de oțel,
am îngenunchiat lângă greierii care cântau
în apropiere ca și cum
ar fi-încercat să țâșnească afară din carcasa lor.
Și, copil din nou,
mă miram că se-aude-atât de limpede
acea muzică îndrăzneață, ieșind
dintr-o mașină atât de minusculă.
Ce o face pe mașină să funcționeze?
Dorința, dorința, dorința.
Dorința de-a dansa
freamătă în viața îngropată.
Încă un anotimp
și s-a terminat.
Așa că lăsați bătrâna, zbuciumata salcie
să bată-n cercevelele ferestrelor
și bârnele casei să scârțâie.
Îți mai amintești, iubito,
de omul cu care te-ai căsătorit? Atinge-mă,
amintește-mi cine sunt.
poezie
de
Stanley Jasspon Kunitz
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice